De curand am dat peste un video postat pe 220.ro cu un video despre cocalari si manelisti! Desi ei nu fac diferenta intre cuvinte, nu ca ar exista una dar folosesc aceste cuvinte cu o intonatie care te duce la gandul ca fiecare inseamna alceva! uitati video :
Vezi mai multe din Funny pe 220.ro
Ba frate eu nu inteleg o chestie..daca omu are freza nustiu cum zice acolo sau daca nare gusturi la imbracamine inseamna ca e manelist? Poti foarte bine sa spui ca ma...nu stie sa se imbrace...dar de unde si pana unde manelist ??? Fie acre se imbraca dupa cum ii place...sunt si manelisti care se imbraca prost si altii care se imbarca bine?Si ce facem?Ii condamnam pentru asta?Dar stiti ce-mi place in Romania?Cei care asculta alt gen in afar de manele sunt considerati "cultii romaniei" dar explicati-mi de ce manelele au un succes asa mare?Pentru ca Romania este o tara inculta? Nu , nu poti spune asa ceva despre o natiune...daca ai spus asa ceva..te incluzi si pe tine insuti!La revedere,pana maine...:))
Se afișează postările cu eticheta biografia manelelor. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta biografia manelelor. Afișați toate postările
vineri, 25 iunie 2010
duminică, 20 iunie 2010
N-ai priceput ca nu poti critica ceva ce nu intelegi?
Intr-o discutie amicala cu cativa prieteni,vorbindu-le despre acest blog,majoritatea au fost de acord cu mine,dar au fost si exceptii de genu : "...eu nu ascult manele,am ascultat odata una si mi-a ajuns,sunt hilare,evidentiaza incultura tiganilor" Pai stai frateai ascultat odata si ti-ai facut o parere? Nu pricepi ca nu poti critica ceva ce nu intelegi,ce nu stii,in cazul nostru ceva ce nu asculti?! "Evidentiaza incultura tiganilor" Se pare ca discriminarea facuta de romani cu privire la tigani e deja patetica,s-a nascut de etnie roma? si? care-i problema?Nu este om?Daca s-a nascut in neam de tigani inseamna ca e prost? Parerea mea?!Daca nu-ti place nu asculta,nu critica!Daca vrei totusi sa critici fa-o elegant..arata ca esti roman...si aratane si noua cultura aia care o ai tu si tiganii nu o au!
sâmbătă, 19 iunie 2010
Pe calea forumurilor.....
Vizitand astazi un renumit forum,unde era vorba despre hituri..despre melodii care merita ascultate...la care unul spune din cei conectati dupa multi alti...a adus vorba de o manea...si a inceput rascoala intre "intelectualii romani" "...pfuu...vai manele...bleah.." stai frate te-a pus cineva sa asculti? Ti-a bagat manelel pe gat? Omul doar si-a spus parerea personala!!! Cel mai mult imi place cand "intelectuali romani" vorbesc despre incultura celor care canta manele.....Parerea mea? Ei sunt cei inculti pentru ca nustiu sa spuna intr-un mod elegant ca nu le plac...si nu asculta..deci nu stiu///despre ce este vorba..nu sa catalogheze si sa asocieze maneaua cu apocalipsa pe pamant...am spuso si o repet Nu sustin manelele...sunt indiferent ca un simplu om de rand..ascult ce-mi place...si manele..si rap..si hip-hot si rock....in toate genurile gasesti cate ceva frumos....pacat ca se gaseste cate un destept care sa..arunce si sa tipe ca nu-i plac.,....bine frete nu-ti plac...te-am inteleg...nu mai tipa........
vineri, 18 iunie 2010
Biografia manelelor!!!
De când a apărut maneaua, acest curent cultural în muzica românească contemporană? Sursele manelei sunt variate şi coboară în timp până în secolul al XVII-lea. Manelele sunt cântece melancolice de dragoste şi corespund cântecelor chalga din Bulgaria sau arabesck din Turcia. Manelele reprezintă un stil de mahala turco-orientală şi erau odinioară romanţele la modă în clasa stăpânitoare turcească, ajungând şi la noi.
Potrivit americanului Robert Garfias, “maneaua e o altă formă aparţinând exclusiv ţiganilor din România. (…) Forma însăşi e de certa origine turcă, provenind la origine de la strigătele (turcescul mani) vânzătorilor stradali şi evoluând, în Turcia, într-o formă uşoară clasică şi improvizatorică. Este clar că maneaua a fost populară în bogatul mediu greco-turc al mărilor oraşe, mai cu seamă în mahalalele din jurul Bucureştilor. (…) Prezenţă acestui ritm în România este unica între ţiganii orăşeni. Nu apare în niciuna din muzicile folclorice sau regionale din vreo altă regiune a ţării.”
În România de astăzi, o parte masivă a culturii de tip popular s-a predat muzicilor ţigăneşti moderne, orientalizate, ţiganii obţinând o victorie asupra românilor, cucerindu-le un important segment cultural, de gust şi piaţă. Pe acest front cultural vechea şi purista dominaţie românească se cutremură şi descreşte. Pe de altă parte, improvizata manea reprezintă un hibrid muzical balcanic, o formă de balcanizare. Aici transpare vechea chestiune a formei fără fond, clivajul dintre “inteligenţa română” pentru care maneaua este “alienare şi decadenţă culturală” şi “românii comuni”, majoritari, pentru care maneaua “funcţionează ca o sursă autentică de distracţie jubilantă.
Manelele vechi, ce fac parte din folclorul românesc, nu au nicio legatură cu manelele actuale. Desi au acelaşi ritm inconfundabil, diferă enorm ornamentarea melodică, universul liric şi stilul de aranjament instrumental, cele vechi fiind interpretate de taraf tradiţional, iar cele noi sunt adaptări cu instrumente moderne sau mixaje după piese piese turceşti sau arăbeşti, preluate de cele mai multe ori ilegal. Una din cele mai cunoscute manele de tip vechi este “Şaraiman şi şaraiman” a interpretei de muzică lăutărească autentică Romica Puceanu. Manelele ei sunt considerate de criticii de folclor ca făcând parte din capodoperele folclorului românesc, însă cele actuale sunt criticate de intelectualitate pentru lipsa de originalitate, iar versurile şi aranjamentele instrumentale sunt catalogate ca fiind de prost gust.
Manelele româneşti actuale îşi găsesc originea în anii 1980 şi 1990 când apăreau ca traduceri sau imitaţii ale cântecelor turceşti şi arabe, iniţial în zona cartierului Ferentari din Bucureşti.
În România, manelele sunt considerate de o parte a populaţiei o formă de subcultură. O astfel de poziţie este adoptată şi de o parte a intelectualităţii din România. Cu toate acestea, se estimează că marea majoritate a populaţiei, între 80% şi 90% ascultă manele cel puţin ocazional. Un sondaj efectuat de CURS în colaborare cu „Centrul de Studii Media si Noi Tehnologii de Comunicare” pentru Consiliul Naţional al Audiovizualului a relevat faptul că 32,8% dintre elevii încluşi în categoria de vârstă 11-14 ani şi 21,9% dintre cei din categoria 15-18 ani au ca gen preferat de muzică manelele.
Potrivit americanului Robert Garfias, “maneaua e o altă formă aparţinând exclusiv ţiganilor din România. (…) Forma însăşi e de certa origine turcă, provenind la origine de la strigătele (turcescul mani) vânzătorilor stradali şi evoluând, în Turcia, într-o formă uşoară clasică şi improvizatorică. Este clar că maneaua a fost populară în bogatul mediu greco-turc al mărilor oraşe, mai cu seamă în mahalalele din jurul Bucureştilor. (…) Prezenţă acestui ritm în România este unica între ţiganii orăşeni. Nu apare în niciuna din muzicile folclorice sau regionale din vreo altă regiune a ţării.”
În România de astăzi, o parte masivă a culturii de tip popular s-a predat muzicilor ţigăneşti moderne, orientalizate, ţiganii obţinând o victorie asupra românilor, cucerindu-le un important segment cultural, de gust şi piaţă. Pe acest front cultural vechea şi purista dominaţie românească se cutremură şi descreşte. Pe de altă parte, improvizata manea reprezintă un hibrid muzical balcanic, o formă de balcanizare. Aici transpare vechea chestiune a formei fără fond, clivajul dintre “inteligenţa română” pentru care maneaua este “alienare şi decadenţă culturală” şi “românii comuni”, majoritari, pentru care maneaua “funcţionează ca o sursă autentică de distracţie jubilantă.
Manelele vechi, ce fac parte din folclorul românesc, nu au nicio legatură cu manelele actuale. Desi au acelaşi ritm inconfundabil, diferă enorm ornamentarea melodică, universul liric şi stilul de aranjament instrumental, cele vechi fiind interpretate de taraf tradiţional, iar cele noi sunt adaptări cu instrumente moderne sau mixaje după piese piese turceşti sau arăbeşti, preluate de cele mai multe ori ilegal. Una din cele mai cunoscute manele de tip vechi este “Şaraiman şi şaraiman” a interpretei de muzică lăutărească autentică Romica Puceanu. Manelele ei sunt considerate de criticii de folclor ca făcând parte din capodoperele folclorului românesc, însă cele actuale sunt criticate de intelectualitate pentru lipsa de originalitate, iar versurile şi aranjamentele instrumentale sunt catalogate ca fiind de prost gust.
Manelele româneşti actuale îşi găsesc originea în anii 1980 şi 1990 când apăreau ca traduceri sau imitaţii ale cântecelor turceşti şi arabe, iniţial în zona cartierului Ferentari din Bucureşti.
În România, manelele sunt considerate de o parte a populaţiei o formă de subcultură. O astfel de poziţie este adoptată şi de o parte a intelectualităţii din România. Cu toate acestea, se estimează că marea majoritate a populaţiei, între 80% şi 90% ascultă manele cel puţin ocazional. Un sondaj efectuat de CURS în colaborare cu „Centrul de Studii Media si Noi Tehnologii de Comunicare” pentru Consiliul Naţional al Audiovizualului a relevat faptul că 32,8% dintre elevii încluşi în categoria de vârstă 11-14 ani şi 21,9% dintre cei din categoria 15-18 ani au ca gen preferat de muzică manelele.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)